Marcând a șaptea participare a lui Hirokazu Kore’eda în competiția Festivalului Internațional de la Cannes, Shoplifters i-a adus regizorului japonez, în cadrul ediției de anul acesta, prestigiosul premiu Palme D’Or. În unanimitate apreciat de critica internațională, filmul aruncă o privire caldă asupra unei familii sărace din Tokyo, nevoită să trăiască din pensia bunicii și să își suplimenteze veniturile din furturi minore, care adoptă o fetiță abandonată în frig și aparent molestată de familia ei. Numai că bunătatea aceasta le aduce numai necazuri și dezvăluie lucruri demult îngropate. Filmul rulează acum pe ecranele din România, distribuit în România de Independența Film.
„Primul lucru la care m-am gândit a fost propoziția Fărădelegile erau singurul lucru care ne unea”, mărturisește regizorul japonez într-un interviu, referindu-se la punctul de plecare al scenariului pentru filmul Shoplifters. „Este o poveste despre ce reprezintă de fapt familia, o poveste despre un bărbat care încearcă să fie tată și, în același timp, o poveste despre maturizarea unui băiat.“
Filmografia bogată a lui Hirokazu Kore’eda a tratat recurent probleme legate de familie și de firele invizibile, dar puternice, care unesc membrii unei familii. Nobody Knows, un film care a fost recompensat la Cannes, în 2004, cu premiul pentru cel mai bun actor, era povestea a patru frați vitregi, abandonați de părinți și nevoiți să se lupte pentru a supraviețui și a rămâne împreună, continuând să trăiască ilegal într-un apartament închiriat. Like Father, Like Son, din nou distins la Cannes, în 2013, cu premiul juriului, spunea povestea unei familii ce descoperă că fiul lor adolescent a fost schimbat din greșeală la naștere cu un altul, o familie care își caută fiul natural și încearcă apoi să treacă peste pierderea celui pe care l-au crescut cu adevărat.
Shoplifters, spune autorul, „este încărcat cu diferite elemente la care mă tot gândesc și pe care le explorez de zece ani“. „Nu a fost intenția mea să descriu pur și simplu o familie săracă, sau să descriu straturile de jos ale societății. Cred, mai degrabă, că familia din film a ajuns să se strângă în acea casă pentru a nu se destrăma cu totul. Am vrut să arunc o privire asupra unei astfel de familii dintr-un unghi diferit“.
Povestea înduioșătoare este mult pusă în valoare de jocul actorilor din film. Hirokazu Kore’eda este, în mod, evident, un maestru al lucrului cu actorii, oricât de tineri și neexperimentați ar fi aceștia - Yūya Yagira, care, la vremea filmărilor pentru Nobody Knows avea doar 13 ani, a devenit cel mai tânăr interpret distins vreodată cu Premiul pentru cel mai bun actor în cadrul prestigiosului festival de la Cannes. Iar cei doi copii-actori din Shoplifters - Jio Kairi și Sasaki Miru, amândoi cu vârsta sub 10 ani - sunt literalmente la înălțimea celorlalți interpreți adulți din film, unii dintre ei fiind printre cei mai apreciați actori japonezi: cunoscuții Lily Franky și Kiki Kilin - aflată la ultimul său rol dintr-o carieră lungă și bogată în televiziune și cinema, cel al bunicii înțelepte și afective care știe să interpreteze ușor toate semnele ascunse ale realității.
Cât despre Ando Sakura, interpreta rolului principal feminin din film, Hirokazu Kore’eda spune că: „Încă nu am reușit să pătrund toate abilitățile ei actoricești, dar de fiecare dată când ajungeam pe platoul de filmare, simțeam pur și simplu cum insufla personajul ei - o femeie care își dorește foarte mult să fie mamă - o viață foarte puternică. Am fost complet mișcat de interpretarea ei, iar asta e ceva ce nu se întâmplă în fiecare zi.“
Familia din Shoplifters, aparent fericită, dacă nu datorită condiției ei, atunci cel puțin datorită faptului că fiecare îl are pe celălalt, este pusă la încercare în momentul-cheie în care Shota, fiul adoptiv al lui Osama, realizează cât de greșit este să furi și, mai mult, să îi înveți pe cei mai mici să fure. O succesiune rapidă de secvențe magistral orchestrată de Kore’eda culminează în mărturisirea lui Nobuyo: „Nu suntem destul de buni pentru Shota”.
„Ce unește cu adevărat membrii unei familii? Sângele sau timpul petrecut împreună”, se întreabă regizorul într-un interviu. „Cred că întrebarea cu adevărat interesantă este unde se regăsesc aceste legături? Iar pentru această întrebare există diferite răspunsuri, date prin intermediul fiecărui personaj din film. Acestea fiind spuse, este adevărat că legăturile de sânge au o mare importanță în societatea japoneză, iar acesta este unul dintre motivele pentru care sistemele de adopție nu au evoluat cu adevărat în Japonia. Am vrut să chestionez acest aspect, examinând diferte tipuri de legături, altele decât cele de sânge”.
