În contextul vizitării familiilor de refugiați sirieni din Berlin, alături de soția sa Amal, George Clooney a discutat despre originile sale irlandeze, subliniind că este important să îți aduci aminte cine ești și de unde vii. Cei doi s-au asociat cu International Rescue Committee și au comemorat dramele petrecute în cursul celor cinci ani de război din Siria cu un reportaj care descrie dificultățile trăite de imigranți, reflectând la propriile lor origini. O înregistrare a discuției, aici.
Clooney a vorbit despre rădăcinile sale irlandeze și despre modul în care aceștia au fost primiți în Statele Unite, atunci când au sosit cu mult timp în urmă: „Sunt de origine irlandeză, iar în America, acum 100 de ani, am fost și noi, familia noastră, refugiați. Pentru multă vreme, irlandezii au fost tratați groaznic în Statele Unite, nefiind acceptați. Dar țara aceasta asta e, o țară de imigranți”. „În ultima vreme nu ne mai amintim cine suntem”, continuă actorul. „Și a fi aici, a vorbi cu voi, este ceva important pentru că ne amintește cine suntem. Și cine am fost mereu - așa, ca și voi”.
Soția lui Clooney, Amal, de origine britanică și libaneză, avocat pentru drepturile omului, are propriile ei amintiri de azilant: „Familia mea este din Liban” (țară unde s-a derulat în anii 80 un sângeros război civil) „și am avut norocul să fim acceptați de către o țară europeană, în 1982, când violențele erau la apogeu. Apoi, după mulți ani, lucrurile au revenit la normal și familia s-a întors la Beirut. Sper, cum spuneți, să vă puteți întoarce odată la o Siria liberă și sigură”.
Refugiații au povestit despre scene de violență, tortură, și eforturi de a-și proteja familiile într-o țară aflată în război. David Miliband, fost parlamentar din partea partidului Laburist și actualmente șef al IRC, i-a cerut lui Clooney să tragă o concluzie. Starul a declarat: „E prea mult să vorbim despre cifre. Cifrele pot fi ignorate. Dar nu putem trece cu vederea o mamă cu copil, copilul plângând pe jos iar mama povestind cum a fugit cu copilul în brațe și declarând că preferă să moară de glonte doar pentru că este o moarte mai rapidă”. „Noi,care ne descriem drept o țară civilizată, privim aceste tragedii atunci când nu se mai poate face nimic și spunem: Dacă am fi știut, puteam face ceva. Însă știam, și nu am făcut nimic”.
