How to Have Sex nu este un ghid despre Cum să faci sex, cum ar putea crede, în mod eronat, persoanele care judecă pelicula pornind de la titlu, dar fără să o vadă – așa s-a întâmplat pe Youtube, în secțiunea de comentarii a trailer-ului. Cel mult este un film despre cum să nu faci sex, dintr-o multitudine de motive. Însă, mai important decât orice, este un produs ficțional care pare atât de veridic încât orice tânără naivă se poate regăsi în el, dacă a trăit „the wild life”.
Filmul le urmărește pe adolescentele Tara, Skye și Em în prima lor excursie fără adulți în afara țării. Abia ce au terminat cu cele mai grele examene din parcursul lor școlar – cele finale, echivalente bacalaureatului nostru – și au decis să plece în Creta pentru a-și începe vara în stil mare. În Malia, băutura, cluburile și sexul sunt vânate de tineri de pretutindeni, iar pentru ele reprezintă un vis devenit în sfârșit realitate. Sunt simbolul libertății. Dar, ca orice dar frumos în viața asta, libertatea vine cu un preț. În special atunci când nu știi să îți pui singur limite.
Ceea ce face această poveste coming-of-age să pară atât de realistă este un amalgam de elemente care țin de estetică, narațiune și jocul actorilor (în special al Miei McKenna Bruce). How to Have Sex nu se simte ca un film de ficțiune, asta este clar. Nu se simte nici măcar ca un documentar, deși se apropie destul de mult de acest gen. Regizoarea a avut grijă ca filmul ei să se simtă ca o amintire. Cel puțin așa l-am perceput eu personal. Pentru cei care au fost la mare „cu gașca” în liceu, tot ce ilustrează drama britanică devine foarte familiar. Ești transpus înapoi într-un context pe care probabil l-ai trăit și emoțiile din acea perioadă, pozitive sau negative, te acaparează.
Acest lucru se datorează faptului că Walker s-a inspirat în cantități industriale din escapadele ei nocturne și vacanțele aventuroase pe litoral. Pentru cine nu a avut „oportunitatea” să experimenteze astfel de nenorociri deghizate în binecuvântări, multe dintre întâmplările prezentate pe ecran ar putea părea improbabile. Însă autoarea ne asigură că și cele mai nebunești acțiuni își au rădăcinile în scene la care a fost martoră.
Din punct de vedere tehnic, filmul este deopotrivă „aesthetically pleasing” și foarte natural. Imaginea filmată cu o cameră handheld, aspectul de peliculă și cromatica vintage contribuie la sentimentul dulce-amărui de nostalgie care învăluie drama. Costumele în culori turbate și luminile neon ademenesc fetele – și cei trei băieți pe care îi cunosc acolo – în mrejele conceptului de party hard, până când acesta pune stăpânire pe personaje și nimic nu mai contează.
Realizarea cea mai mare a filmului How to Have Sex este însă felul inedit în care abordează consimțământul atunci când vine vorba de relațiile sexuale. Prin protagonista Tara, Walker dă naștere la o dezbatere legată de nuanțe. Nimic nu este alb și negru. Nu există doar sex care te duce în al nouălea cer și viol. Există de asemenea sex în care o tânără se complace doar din cauza presiunii sociale, din cauza substanțelor din corp sau din cauza insistențelor băiatului. Sau invers – genul chiar nu contează. Asta este ceea ce nu ne spune nimeni. Din acest motiv ar fi crucială educația sexuală în școli. Ca să înveți să nu faci sex când tu personal nu îți dorești asta și, chiar mai important, să știi când și cu cine îți dorești cu adevărat versus când ești constrânsă de circumstanțe să îți dorești.
Despre asta este vorba în film, nu despre procesul pas cu pas al copulației. Ora de biologie se presupune că ar trebui să te învețe tot ce ține de sistemul reproducător. Dar cum să alegi un partener astfel încât să nu îți regreți decizia ulterior, cum să reziști răuvoitorilor ascunși sub masca prieteniei și a bunăvoinței... Asta ți se explică prea rar și, de cele mai multe ori, cu o lipsă considerabilă de empatie. How to Have Sex este aici ca să compenseze acest lucru.
