În ritmuri de Kong: despre palpitantul Skull Island

Săptămâna trecută românii din Spania ne-au arătat că de la restaurant se pleacă în ritmuri de conga, iar de vineri amatorii de spectacol cinematografic din România au toate şansele să aprecieze ritmurile de Kong. King Kong. Enorma gorilă este readusă la viaţă într-un film palpitant ce pregăteşte o confruntare între personajul ajuns deja la 84 de ani şi Godzilla. Iată mai jos ce ne-a plăcut la Kong: Skull Island, acest al doilea film din franciza MonsterVerse pregătită de Legendary Pictures.

Acţiunea are loc în 1973, când organizaţia Monarch condusă de Bill Randa (John Goodman) convinge un senator american să finanţeze şi înarmeze o expediţie pe insula Skull. Ghidat de fostul soldat britanic Conrad (Tom Hiddleston) şi apărat de trupa de elită a locotenent-colonelului american Packard (Samuel L. Jackson), grupul de cercetători Monarch ajunge pe insulă, unde nu întârzie să-l descopere pe Kong, gorila gigant. Doar că numărul de specii de dimensiuni enorme nu se rezumă la ruda apropiată a oamenilor, iar exploratorii se vor trezi curând pioni într-un distrugător război pentru supremaţie.

Cu o estetică inspirată de filmele de război din preajma conflictului din Vietnam, Skull Island exact asta şi este: un film de război în care măcar unul dintre oponenţi este în stare să strivească un om cu o lovitură de pumn. Este premisa de la care pornesc multe dintre confruntările din film, dar regizorul Jordan Charles Vogt-Roberts o foloseşte inspirat pentru a da anvergură şi impact unora dintre cele mai spectaculoase imagini pe care le vei vedea anul acesta la cinema. Până la urmă nu mergi la un film cu King Kong pentru a te bucura de personaje convingătoare, ci pentru a vedea cum protagonistul sfârşie totul în calea sa...

Da, principala miză a lui Skull Island este să-şi elimine cât mai mulţi dintre protagoniştii umani, în moduri cât mai inspirate şi imprevizibile cu putinţă, iar filmul se achită inspirat de această sarcină. Evident, publicul nu investeşte nicio fărâmă de emoţie în personaje, în ciuda interpretărilor convingătoare ale actorilor, dar măcar se chirceşte pe scaun atunci când ecranul se umple de sânge, iar boxele duduie în ritmul cascadei de viscere împrăştiate în jur. Ca scenele clasice de război pe care le omagiază, cele mai intense momente ale lui Skull Island folosesc mişcările bruşte de cameră, ceaţa sau fumul şi zgomotele pentru a aduce pe ecran confuzia soldaţilor implicaţi într-un război nimicitor. Faptul că unul dintre oponenţi are dimensiuni gigantice este doar un detaliu.

În ciuda intensităţii, filmul este îngreunat de câteva replici sforăitoare ("The world is bigger than that") sau de problemele de dezvoltare ale unora dintre personaje. Cel mai bun exemplu ar fi cel al lui Samuel L. Jackson, care deşi reprezintă o reîntoarcere la formă a actorului, eşuează să justifice încăpăţânarea cu care acesta insistă să lupte împotriva lui Kong, deşi are toate argumentele pentru a-şi da seama că războiul este în altă parte. În acelaşi timp, personajul lui Brie Larson, fotografa Mason Weaver, e folosit doar pentru a plăcea ochilor şi pentru a reactiva relaţia dintre protagonista feminină şi progatonistul gigantic pe care se bazau întâlnire anterioare cu Kong.

Dacă vrei să încerci tehnologia 4DX, probabil că nu este o soluţie mai bună decât Skull Island, dar în acelaşi timp tehnologia 3D lasă de dorit în cazul acestui film. Pe lângă că nu se poate lăuda cu vreo scenă care să folosească la maxim atuurile tridimensionalului, premiera de vineri are mult prea multe scene întunecate sau hiperkinetice ca aspectul 3D să nu devină mai degrabă un dezavantaj.