Interviu cu Sandra Bullock

Este una dintre cele mai populare actriţe de la Hollywood şi iată că acum are o nouă ocazie să fie lăudată după apariţia în cel mai dificil rol al carierei, doctorul Ryan Stone, o specialistă în inginerie trimisă în spaţiu, unde are parte de experienţe ieşite din comun. Iată din interviul de mai jos cum a abordat Sandra Bullock rolul şi care au fost principalele dificultăţi ridicate de Gravity, prima ei colaborare cu regizorul mexican Alfonso Cuarón.

Click AICI pentru prima cronică din România a filmului.

Cum te-ai pregătit pentru rolul din Gravity 3D: Misiune în spaţiu?
În principal, am făcut ce mi-a indicat regizorul Alfonso Cuarón. A trebuit să îmi antrenez corpul de la gât în jos, astfel încât să reacţionez ca şi când nu ar exista gravitaţie. Mişcările sunt complet diferite. Ca totul să pară natural a fost nevoie de multe repetiţii, dar şi de sincronizarea mea cu cameră de filmat şi toate mecanismele implicate.

După ce ai lucrat în întuneric câteva luni bune, cum te-ai simţit văzând cadrele finale?
Am văzut prima dată filmul la festivalul de la Veneţia. Eu cred că un actor, atunci când se vede pentru prima data într-un rol, pe toată durata filmului nu face altceva decât să îşi analizeze prestaţia şi să o critice. De data aceasta nu am avut timp pentru aşa ceva, pentru că eram constant inundată de emoţia efectelor vizuale create de regizor.

Atât eu cât şi George Clooney ne-am simţit copleşiţi. N-a mai fost loc de cuvinte după finalul filmului. Mă consider o norocoasă pentru faptul că am ajuns în acel punct din cariera mea în care să privesc un film cu mine ca orice alt spectator.

Există lucruri noi pe care le-ai descoperit la tine în urma acestui rol?
Cu siguranţă! Nu mi-am dat seama de asta până când nu m-am lovit de situaţii faţă de care am reacţionat diferit. Mereu m-am gândit că experienţa de a lucra cu un om pe care îl admiri şi cu care speri să lucrezi în viitor va fi dezamăgitoare. Asta pentru că îl ridici pe un piedestal, după care îţi dai seama că nu e o persoană agreabilă. Nu a fost deloc aşa când l-am cunoscut pe Alfonso. Este un om minunat, cu o evoluţie excepţională. Am lucrat foarte bine împreună şi m-am bucurat să constat că gândim la fel.

Cum a fost să joci de una singură mare parte din film?
Nu m-am gândit nicio clipă aşa. M-am axat pe scenariul primit. În plus, tehnologia din jurul meu a fost ca un personaj constant alături de mine. Rolul lui George Clooney este o parte vitală în film, pentru că reprezintă o altă perspectivă a vieţii şi fără asta nu ar fi existat susţinere pentru film.

Cum a fost perioada de documentare pentru tine? Discuţiile cu NASA te-au ajutat să înţelegi mai bine personajul interpretat?
Am avut în preajmă mulţi tehnicieni care m-au ajutat la propriu. M-am concentrat mai mult pe mişcările trupului şi reacţiile la lipsa de gravitaţie. Aici doar mi s-a explicat ce se întâmplă, nu am avut alte surse de inspiraţie. Cumnatul meu are un prieten a cărui soţie este astronaut. Cu ea m-am consultat asupra mişcărilor şi reacţiilor pe care le-ar putea avea un cosmonaut pus în dificila situaţie din film. A fost o întâmplare.

Ce ţi-a plăcut cel mai mult la meseria de astronaut, după discuţiile purtate cu prietena astronaut?
Ea nu putea primi telefoane la orice oră, iar discuţiile noastre au fost foarte scurte. Aveam amândouă un program infernal, aşa că dialogurile noastre erau rapide. Personajul meu nu este astronaut şi nici nu aspiră la acest statut. Aici George a trebuit să facă mai multă documentare. Personajul meu trebuia să îşi îndeplinească misiunea şi apoi să plece acasă. Mi-au plăcut şi mi s-au părut fascinante abordarea emoţională a specialiştilor şi motivaţia lor de a ajunge în spaţiu.

De această data ai făcut un rol cu adevărat surprinzător şi diferit. Cum ai reacţionat la primirea propunerii de a juca în film?
Mi-am dorit dintotdeauna să fac roluri dificile din punct de vedere mental şi fizic, roluri pe care mai mereu le fac colegii mei bărbaţi. De cele mai multe ori, mă fascinează personajele masculine din filmele preferate. Sunt invidioasă de fiecare dată. Aceste roluri erau deja disponibile, nu erau scrise special. În ultimii ani, lucrurile s-au schimbat. Jonas şi Alfonso au scris scenariul special ca personajul principal să fie feminin. Deşi nu vreau să spun asta, consider că întreagă poveste este revoluţionară. Chiar şi faptul că un studio a avut încredere oarbă în film, mi s-a părut revoluţionar.

De aceea, fără lipsă de modestie trebuie să recunosc că mi-am dat silinţa să dau ce e mai bun din mine şi să realizez tot ce mi se cere. Pentru asta sunt recunoscătoare în fiecare zi.