Spider-Man: Into the Spider-Verse, premiat săptămâna aceasta cu Globul de Aur, este cel mai bine cotat film Spider-Man din istorie (după notele date de critici pe agregatoarele de specialitate și după ratingul de pe imdb.com) iar asta este pe drept cuvânt. Animația dedicată nu doar publicului adolescentin rulează pe marile noastre ecrane, propunând poate cel mai bun scenariu dintre filmele cu acrobatul personaj și un stil vizual unic, ce apropie producția de filmul de autor.
Dacă filmele cu supereroi și-au câștigat mai puțin flatanta reputație de a fi divertisment pentru adolescenți, iată că Into the Spider-Verse propune un scenariu matur și un limbaj vizual propriu. Animatul adolescent afro-latino-american din Brooklyn Miles Morales e poate cel mai uman personaj din universul Spider-Man: transformarea lui în supererou e cea mai grea, nesiguranța lui cea mai credibilă iar avatarurile noii responsabilități - poate cele mai răscolitoare. Empatizezi cu Miles iar aventura în care intră te implică, aduce tensiune și emoție.
La acest profil psihologic și la acest „arc al personajului” se adaugă ambiguitatea morală a mentorului, backstory-ul emoționant al antagonistului principal, faptul că în acțiune intră mai multe personaje din Spider-Army, venite din mai multe dimensiuni și faptul că adultul Peter Parker, venit în lumea lui Miles dintr-un univers paralel, e contrar imaginii perfecte pe care o are supereroul.
Desenul de mână e recognoscibil în ansamblul animației generate de calculator, stilul artistic al cărţilor de benzi desenate e redat în multe cadre. Into the Spider-Verse oferă o contrapondere fericită la stilul calofil al animațiilor create pe calculator cu care ne-am obișnuit până acum, în care culorile sunt vibrante iar luminozitatea foarte ridicată. Imaginea din Spider-Man: Into the Spider-Verse a preluat textura aspră a romanelor de benzi desenate, umbrele și contururile specifice. O tratare jucăușă (și poate modul în care animatorii filmului ne fac cu ochiul) e personajul Spider-Man Noir, venit în prezentul lui Miles din anul 1932. Personajul e creat din lumini și umbre, alb-negru, ca într-un film noir, dar integrarea lui în prezentul lui Miles nu se racordează la legile iluminatului din acest prezent, ca și cum ar fi colat în poveste, peste peliculă.
În primele zece minute din film facem cunoștință cu protagonistul de culoare Miles, cu tatăl polițist al acestuia, mai mult absent din viața adolescentului, și cu unchiul Aaron, adevăratul mentor al băiatului, cu care adolescentul împarte pasiunea pentru grafitti. Într-o descindere în galeriile metroului, Miles este muşcat de un păianjen radioactiv, care-l face să dobândească abilităţi şi trăsături supranaturale. Tot aici află că „Gămălie”, mafiotul oraşului - ajutat de geniala si diabolica Doctor Octopus, maleficul Scorpion și alții - şi-a construit un accelerator nuclear, ce reuşeşte să deschidă un portal către alte universuri, aducând în lumea lui Miles o serie de alte versiuni ale lui Spider-Man (inclusiv pe cea a lui Peter Parker). Ajutat de Spider-Gwen, Spider-Man Noir, Spider-Ham, Peter Parker adult şi Peni Parker, Miles învaţă să accepte provocările şi responsabilităţile de a fi un supererou adevărat. Miza este uriașă - acceleratorul ar putea deschide o gaură neagră și toate aceste dimensiuni paralele, cu oamenii și supereroii din ele, ar putea fi înghițite pe vecie.
Scenele de acțiune sunt creativ coregrafiate iar prezentarea lor din mai multe unghiuri dinamizează totul dând ritm alert animației, muzica e un factor important în crearea tensiunii iar estetica de ansamblu a filmului e memorabilă.
