După Alec Baldwin, Harrison Ford, Ben Affleck şi Chris Pine, iată că i-a venit rândul lui John Krasinski să-l interpreteze pe celebrul analist CIA care ajunge, că vrea sau nu, în mijlocul celor mai periculoase conspiraţii globale. De această dată nu mai e vorba de un film pentru marele ecran, ci de Tom Clancy's Jack Ryan, un serial care deja a primit undă verde pentru al doilea sezon. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la noile aventuri ale lui Ryan.
În ciuda unui subiect o idee prea familiar, serialul reuşeşte să te prindă în mreje mai ales datorită lui Krasinski, a cărui interpretare sensibilă şi inteligentă evită unele dintre locurile comune ale genului. Îl vedem pe Ryan în spatele biroului său de analist CIA, folosindu-şi cunoştinţele economice pentru a identifica tranzacţii financiare suspecte. Un şir de astfel de tranzacţii îl face pe Ryan să-l atenţioneze pe noul său şef, James Greer (Wendell Pierce), că un nou terorist ar putea face curând probleme Statelor Unite. În jurul identificării acestuia, al abilităţilor sale şi al încercările de a-l captura se concentrează întregul prim sezon de opt episoade, toate lansate pe 31 august.
Serialul oferă o uşoară schimbare faţă de alte titluri ale genului, preferând creierul muşchilor. Nicio grijă, Jack Ryan nu duce lipsă de momente de acţiune, dar tensiunea şi suspansul nu sunt obţinute doar din confruntări corp la corp între protagonist şi antagonist, ci din modul inteligent în care protagonistul vânează o fantomă, o legendă care se va dovedi curând o persoană în carne şi oase şi, mai mult, cu planuri deosebit de distrugătoare pentru America. Din acest punct de vedere Jack Ryan seamănă destul de mult (ceea ce e un lucru bun) cu The Looming Tower, excelenta miniserie Hulu care retrasează cum a fost posibil ca acţiunile teroriştilor Al-Qaeda să doboare World Trade Center.
Pe lângă actorul perfect ales, serialul beneficiază şi de un antagonist mai mult decât interesant. Fără să oferim spoilere, acesta arată cealaltă faţă a monedei terorismului şi discută ataşant despre modul cum distrugerea duce la şi mai multă distrugere. Fără să facă o apologie a răzbunării (până la urmă Jack Ryan este o producţie americană), serialul măcar arată cum, într-o eră a aşa-zisei corectitudini politice, rasa şi originea influenţează foarte mult interacţiunea cu alţi oameni, indiferent de inteligenţă, aptitudini şi pregătire. Istoria personală a antagonistului arată cum, după ce uşa ţi se închide de nenumărate ori în faţă, începi să simţi nevoia să o dărâmi. Şi, dacă tot te-ai apucat de treabă, mai bine dărâmi naibii întreaga clădire.
Un alt plus al serialului este Wendell Pierce, un actor care, după rolul său principal din The Wire, se bucură de o revenire în atenţie. O prezenţă constantă în serialul Suits, în care îl interpretează pe avocatul Robert Zane, Pierce a devenit o dată cu sezonul opt actor principal şi iată-l într-un nou rol de anvergură în Jack Ryan. Chimia sa cu Krasinski este excelentă, iar scenariul foloseşte inspirat tango-ul dintre inteligenţa şi vulnerabilitatea eroului şi agresivitatea şi experienţa şefului său. Faptul că acesta este de culoare şi de religie musulmană oferă o excelentă oportunitate pentru o discuţie mai nuanţată despre fundamentalism.
Cu un erou ataşant, un antagonist convingător şi o abordare relativ proaspătă, Jack Ryan are toate şansele să-ţi menţină atenţia trează pe durata celor opt episoade ale primului sezon. Serialul suferă din cauza faptului că uneori protagonistul pare ajutat mai mult de noroc decât de deducţie. De asemenea, relaţia sa cu iubita lui Cathy (Abbie Cornish) subliniază similitudinile serialului cu alte producţii ale genului care reduc personajul feminin la statutul de "prinţesă la ananghie" în încercarea de a apăsa pedala dramatismului.
