Ca în Al șaselea simț, aceste filme nu ascund faptul că întregul parcurs al protagoniștilor e ca o experiență extracorporală, spirituală, o rătăcire printr-o lume pe care încearcă să și-o revendice, fiindcă nu o pot părăsi.
The Man Without a Past / Mies vailla menneisyyttä (regia Aki Kaurismäki, 2002)
În universul comic și absurd al marelui cineast finlandez Aki Kaurismäki, oamenii nu se confruntă cu alte dileme existențiale în afară de cea mai importantă: supraviețuirea într-o lume nepăsătoare, fascinantă în decrepitudinea ei, o lume care pare să conspire împotriva locuitorilor ei, înduioșători în confuzia lor.
În The Man Without a Past, un individ misterios nu își mai aduce aminte cine e, fiindcă fusese bătut crunt. De fapt, el fusese omorât în bătaie, dar nu mai ține minte nici asta, așa că trăiește. Acest individ fără nume învață să își refacă o viață. Își închiriază un container printre săracii care populează portul din Helsinki, plantează niște cartofi, își ia o slujbă și se îndrăgostește. Iar pe măsură ce societatea îl obligă să își fabrice o identitate, omul fără nume va afla că are deja una.
A Ghost Story (regia David Lowery, 2017)
Sfârșitul tragic al unui cuplu de muzicieni (interpretați de Casey Affleck și Rooney Mara) e motivul unei reconstituiri răscolitoare. Deși C. e declarat mort în urma unui accident, el se ridică din patul de la morgă, cu tot cu pătură, orbecăind printre cei vii ca o fantomă tradițională. C. se întoarce la casa lui și o spionează pe M., observându-i etapele doliului, de la negare și depresie până la speranță, la dorința de a trece mai departe.
Văzută prin ochii acestei fantome silențioase, sau mai degrabă prin cele două găuri ale păturii albe care o acoperă și o formează, lumea pe care C. încă refuză să o lase în urmă devine fragmentată, timpul se anulează, iar casa pe care cândva a locuit-o devine un alt martor al istoriei.
Carnival of Souls (regia Herk Harvey, 1962)
Prin circumstanțe misterioase, Mary e singura și surprinzătoarea supraviețuitoare a unui accident rutier. Încercând să uite ce i s-a întâmplat, Mary se mută într-un alt stat și se angajează ca organist într-o biserică. Viața ei pare să se întoarcă la normalitate, dar e perturbată de viziuni stranii și, mai ales, de apariția constantă a unui bărbat înspăimântător. Iar la periferia pustie a orașului o așteaptă un carnaval fantomatic, un spectacol ce pare să ascundă adevărata natură a existenței ei. Putem interpreta această odisee în mai multe feluri, de unde și farmecul de cult al filmului, însă nu putem exclude melancolia. Uneori, când simțim că lumea ne alunecă de sub picioare, cum i se întâmplă acestei fete, ne întrebăm dacă moartea nu cumva e doar o metaforă
O mențiune specială: Yella (regia Christian Petzold, 2007)
În această reinterpretare, regizorul german Christian Petzold păstrează premisa din Carnival of Souls, dar plasează povestea într-o lume modernă, seducătoare în decadența și în nebunia și în ritmul ei. Nu întâmplător, Yella (Nina Hoss) încearcă să își afirme existența refugiindu-se în lumea finanțelor, în promisiunea unei răsplate tangibile.
Părerea ta
Spune-ţi părerea