Blonde poate să fie dificil de urmărit pe măsură ce pendulează între o critică a misoginismului şi o justificare a acestuia, însă jocul luminos al Anei de Armas face imposibil să o ignorăm, e concluzia agregatorului de critici de film, Rotten Tomatoes. Blonde, cu 72% cronici pozitive, a avut premiera la Festivalul de Film de la Veneția, iar mai jos redăm câteva considerente critice ale jurnaliștilor care au văzut, pe Lido, producția. Filmul va avea premiera pe platforma de streaming Netflix.
GQ scrie că „Filmul lui Andrew Dominik, cu Ana de Armas în rolul unei Marilyn Monroe cu note fictive, o trece pe actriţă prin furcile caudine. Filmul creează tensiune publicului. Începe ca o biografie clasică: mai întâi copilăria Normei Jeane Mortenson, fetiţa care exista înainte de personalitatea actriţei. Cu un tată absent şi cu o mamă abuzivă care nu a cunoscut, la rândul ei, decât durere, tânăra îşi aminteşte mai ales de incendiul catastrofal al Los Angeles-ului din copilăria ei, în care funinginea cădea din cer precum fulgii de zăpadă. Pe fundal acestui peisaj infernal, mama încearcă să îşi înece fetiţa într-o baie fierbinte.
Este doar primul moment dintr-un şir de abuzuri. Deşi în secvenţa următoare vedem o Marilyn Monroe adultă, coşmarul continuă. De la o primă întâlnire cu un şef de studio, este violată, iar camera suprinde momentul fără milă. Aşa era viaţa lui Marilyn Monroe, iar filmul o surprinde până la scena finală a morţii. Femeia devenise un obiect de consum, privită cu poftă, să fie violată şi abuzată. Materialul este greu de privit, dar filmul accentuează şi mai mult sadismul: pe fondul unei imagini deranjant de frumoase, e ca un vis rău care te urmăreşte”.
Publicația Vulture scrie că Blonde vrea să ne facă rău.
„În filme, te rup în bucăţi”, spunea personajul lui Marilyn Monroe la jumătatea filmului. „E ca un puzzle, dar nu îl poţi reface”. Probabil se referea la filme în general, dar replica vorbeşte şi despre acest film în sine. Blonde al lui Andrew Dominik, despre Norma Jeane Mortenson şi Marilyn Monroe care a fost lăsat neterminat intenţionat, e surprins în fragmente captivante şi feroce. Care, într-adevăr, o devorează. De la blitzurile şi luminile scenei până la cruzimea infintă fizică şi morală, este vorba despre crearea şi de distrugerea unei identităţi. Şi este brutal pe măsură ce opulenţa Hollywoodului face loc ororilor. Desigur, sunt elemente de ficţiune, filmul fiind inspirat de romanul din 2000 al lui Joyce Carol Oates, care conţine multe licenţe, şi nu îşi propune să fie o documentare...
Time Out scrie că „Blonde oferă o viziune freudiană asupra vieţii, în care un şir de abuzuri ale unor bărbaţi cruzi, snobi şi care exploatează femeile înlocuiesc pe tatăl care a abandonat-o în copilărie”.
