Un adevărat fenomen cultural cu fani în întreaga lume, serialul Netflix Stranger Things şi-a lansat pe 4 iulie cel de-al treilea sezon şi acesta nu dezamăgeşte deloc aşteptările. Creatorii serialului, Matt Duffer şi Ross Duffer (sau Fraţii Duffer, aşa cum apar pe generic), profită de maturizarea micilor eroi şi de provocările primelor relaţii pentru a ni-i aduce încă şi mai aproape. În acelaşi timp, o nouă ameninţare supranaturală, dar şi una politică fac povestea încă şi mai complexă. Iată mai jos de ce ai vrea să te întorci în Hawkins, micul orăşel american fictiv, în care supranaturalul insistă să-şi facă de cap...
Citeşte aici despre alte opt seriale lansate pe Netflix în iulie.
Suntem în vara anului 1985, iar orăşelul Hawkins freamătă: este vacanţă şi în oraş s-a deschis un nou mall, Starcourt, în care adolescenţii dau năvală pentru câteva ore de distracţie. În acelaşi timp, Mike (Finn Wolfhard) şi El (Millie Bobby Brown) se bucură de proaspăta lor relaţie, scoţându-l din minţi pe şeriful Jim Hopper (David Harbour), care nu suportă să-i vadă stând încontinuu nas în nas. Şi Max (Sadie Sink) şi Lucas (Caleb McLaughlin) sunt tot mai apropiaţi, spre frustrarea lui Dustin (Gaten Matarazzo), reîntors acasă după o lună într-o tabără de inventică. Dar micile distracţii şi altercaţii îşi pierd imediat relevanţa atunci când Dustin interceptează un mesaj codat în limba rusă, iar Will (Noah Schnapp) simte, după complicatele sale confruntări cu supranaturalul din primele două sezoane, că răul s-a întors în Hawkins.
Ce impresionează încă din primul episod al sezonului este faptul că ritmul pare mult mai susţinut decât în sezoanele anterioare. Nu există timpi morţi, dialogurile sunt sprinţare, iar personajele îşi doresc fiecare ceva, reacţionând fiecare în stil propriu în faţa frustrărilor eşecurilor sau a entuziasmului succeselor. Povestea debordează de energie, iar scenariştii îşi conduc excelent personajele spre o nouă răfuială de proporţii cu un inamic familiar, dar gata să folosească noi metode pentru a pune în sfârşit stăpânire pe lumea noastră. În acelaşi timp, leitmotivul tradiţional al serialului, acela că prietenia învinge teama, se reactivează excelent în sezonul trei, transformând din nou personajele într-o familie dispusă la orice efort şi sacrificiu pentru a-i salva pe cei dragi.
Dacă ar fi să găsim un numitor comun al celor opt episoade noi acesta ar fi atitudine. Şi probabil că nu există personaj care să întruchipeze mai bine această atitudine decât Erica (Priah Ferguson), sora mai mică a lui Lucas, acum o parte importantă a grupului şi o rotiţă esenţială în complicata încrengătură de intrigi secundare a poveştii. Erica este gata oricând să bată din picior, să-şi punâ mâna în şold (oferind în acelaşi timp o amuzantă mantra: Free ice cream. For. Life!) şi să dea de pământ cu celelalte personaje, care nu reuşesc să facă faţă sarcasmului ei şfichiutor. Este exact spiritul serialului, care împinge nişte neica nimeni de provincie să înfrunte din nou o ameninţare de o anvergură ce-i depăşeşte complet. Poate că nu este chiar verosimil, dar cu siguranţă este mai mult decât captivant, iar spectatorul se trezeşte, uneori poate chiar fără voia lui, investind empatie în eroii mai mari sau mai mici.
Da, sezonul trei reciclează teme din sezoanele anterioare şi teme specifice cinema-ului pentru întreaga familie şi filmele cu liceeni din anii '80. Ameninţarea supranaturală este familiară şi o idee previzibilă, dar fraţii Duffer fac slalom cu atâta aplomb printre provocări, încât publicul nu are cum să nu intre în joc şi să nu se bucure de această aventură pe cinste. Câteva teme mai serioase, precum misoginia epocii, corupţia politică şi ameninţarea economică a corporaţiilor, adaugă şi un strat mai relevant pentru spectatorii care vor şi altceva. În acelaşi timp, estetica foarte studiată a serialului, bazată pe luminile neon şi vestimentaţia hipercolorată a epocii, creează câteva cadre de ţinut minte.
Părerea ta
Spune-ţi părerea