De un deceniu încoace, în timpul a ceea ce lumea etichetează în online drept „epoca de aur a internetului”, s-a născut un nou tip de filme. Această poate-impropriu-spus-epocă-de-aur coincide cu monopolul Google și Facebook și, în general, cu răspândirea rețelelor sociale, adică începutul anilor 2010.
Lumea a început să vadă potențialul narativ nu doar al rețelelor propriu-zise, cât a întregii experiențe din online. Și a arhivei internetului ca un soi de inconștient colectiv, o arhivă care invită mereu la reinterpretare, la posibilitatea de a transforma instrumentele alienării într-un manifest artistic.
Acum, desktop cinema nu mai e un doar o formă experimentală, ci a devenit un gen de sine stătător, ofertant mai ales pentru filmul horror (seria Unfriended). Iar episodul „Connection Lost” din sezonul 6 al serialului Modern Family e spus integral prin intermediul dispozitivelor. Însă, mai întâi, acest tip de cinema s-a dezvoltat (și, poate, funcționează cel mai bine) în scurtmetraje.
Internet Story (Adam Butcher, 2010)
Durată: 10 minute
În aprilie 2005, un utilizator cu numele Al1 a publicat un site în care anunța că a îngropat 9000 de lire undeva în UK, invitând internetul la această vânătoare de comori. Nu prea se încumetă mulți, însă un anume utilizator, Fortress, devine un fanatic al provocării. Iar Adam Butcher îi reconstituie traseul misterios, folosindu-se de fragmente video, de bloguri, postări, știri sau animații, pornind în propria lui vânătoare.
Pe site-ul lui Al1, un link intitulat „puzzle” te trimitea către un soi de suită de ilustrații din Povestea vânzătorului de indulgențe de Geoffrey Chaucer. În acel basm, trei prieteni desfrânați care află că un prieten de-al lor a murit decid să caute moartea și să o ucidă, ca să îl răzbune. Da, să ucidă moartea. Mai întâi află că trebuie să o caute într-o pădure, apoi găsesc o comoară cu aur. Nu e greu să ghicești ce se întâmplă după.
Noah (Walter Woodman, Patrick Cederberg, 2013)
Durată: 18 minute
Purtându-ne prin colajul amețitor ce recompune experiența unui adolescent pe calculatorul lui, de la despărțirea de iubita lui, cu tot cu jocurile adolescentine ale internetului (identități false și hack-uri de gelozie), și ajungând la o conversație emoționantă cu un străin pe chatroulette, acest scurtmetraj chestionează cum am ajuns să ne raportăm la iubire în online.
Transformers: The Premake (Kevin B. Lee, 2014)
Durată: 26 minute
Kevin B. Lee, un veteran al filmului de desktop, duce și mai departe acest studiu al reprezentării. Pornind de la sutele de clipuri postate de amatori pe Youtube, în care aceștia surprinseseră imagini de la filmarea blockbuster-ului Transformers 4, scurtmetrajul lui Lee face o paralelă între industria de film de la Hollywood și Youtube, văzut drept cinemaul oricui. Și, fiindcă Transformers e un film de Michael Bay, un regizor căruia, tot internetul știe, îi plac foarte mult exploziile, „premake-ul” devine și el o experiență audiovizuală explozivă.
