Fanny și Alexander (1982, regia Ingmar Bergman)
Gândit inițial ca o miniserie pentru tv și comprimată apoi în trei ore și jumătate pentru cinema, Fanny și Alexander e fără îndoială unul dintre cele mai bune filme ale lui Ingmar Bergman; și totodată una dintre cele mai potrivite vizionări de Crăciun. Iar dacă ai văzut filmul, merită văzută și miniseria de cinci ore, fiindcă spune întreaga poveste a filmului.
Cei doi frați, Fanny și Alexander, au parte de o copilărie a extremelor: de la libertate la suferință; de la magia de Crăciun în lumea imaginației și a armoniei, petrecută în sânul trupei de teatru a părinților și până la pereții gri între care îi ține prizonieri noul lor tată despotic, episcopul.
Josh Matthews argumentează în eseul său video despre faptul că personajul episcopului e unul dintre cele mai tragice figuri antagonice din istoria filmului, tocmai fiindcă suferă mai mult decât victimele sale.
Monty Python`s Life of Brian (1979, regia Terry Jones)
În această savuroasă satiră marca Monty Python, Brian din Nazareth se naște în aceeași zi și în același grajd cu Iisus. Însă Brian e departe de a fi vreun mântuitor, iar atunci când e luat drept unul, acesta încearcă să potolească setea gloatei de a îl diviniza și de a-l urma orbește, propunând o doză sănătoasă de raționalism practic, dar ajungând să instaureze o credință alternativă.
Eyes Wide Shut (1999, regia Stanley Kubrick)
În ultimul film făcut de Stanley Kubrick, tot decorul festiv, toate luminițele și decorațiunile de Crăciun devin mărci ale libidoului, ca o aură sclipitoare a dorinței sexuale și a iluziei aferente, în care ne afundăm odată cu personajele. Iar ritualismul sexual ocult la care asistă Tom Cruise în acea secvență de neuitat e total lipsit de aura ironic-libidinală a instalațiilor de Crăciun, fiindcă e ultima treaptă în piramida dorinței – cea a damnării.
Eyes Wide Shut te invită să îl redescoperi chiar și tematic. Când ni se va părea despre iubire, când despre infidelitate și gelozie, când despre subcultura fructului oprit într-o societate moralistă, când despre dorință la un nivel mai general.
