Cronică

  • Cronică 127 Hours

    24.11.2010 Articol Cronică 127 Hours Cu un avans de trei luni faţă de data la care va intra în cinematografele româneşti, 127 Hours al lui Danny Boyle a avut luni avanpremiera, în deschiderea Festivalului de film DaKino - bulversând prin unele secvenţe cam pe cât o face un episod despre supravieţuire de pe Discovery. Cum bine ştiţi deja, 127 Hours prezintă cazul real al alpinistului american Aron Ralston (jucat de James Franco), care - blocat între versanţii unui canion din Utah - se vede nevoit, după cinci zile de agonizantă izolare, să-şi taie braţul pentru a se elibera şi a supravieţui. Filmul păcătuieşte prin aceea că se rezumă la un public destul de restrâns; rămânâne strict la povestea individuală a acestui Aron Ralston. Trimiterile spre general, spre teme care să ne atingă pe toţi, sunt difuze. Şi asta pentru că  Boyl... citeşte
  • Cronică 3 zile de coşmar

    19.11.2010 Articol Cronică 3 zile de coşmar Au, n-au treabă, ei fac remake după remake (şi nu de azi, de ieri - deşi-n ultimii ani i-a apucat rău de tot). Încă de când a ajuns Polanski la Hollywood, i-au şi propus să refacă acolo, a l'Américănesque, "Cuţitul în apă" - la care omul s-a uitat pătrat la ei, replicând: "Păi de ce? Nu l-am făcut deja?" Mai nou, însă, marota asta şi-a ieşit destul de rău din ţâţâni. Uneori, rezultatele sunt notabile, ca la "Funny Games" al lui Hanneke (sau, pe vremuri, la "The Magnificent Seven", de John Sturges, şi "The Outrage", de Martin Ritt); alteori, ies nişte clone de neînţeles ("Psycho", de Gus Van Sant); de cele mai multe ori, însă, îţi vine să-ţi iei câmpii (ca la The Day the Earth Stood Still, de Scott Derrickson - ca să nu mai vorbesc de sacrilegiul Nine, al lui Rob Marshall). Altfel spus: re... citeşte
  • Cronică Portretul luptătorului la tinereţe

    17.11.2010 Articol Cronică Portretul luptătorului la tinereţe Filmul lui Constatin Popescu jr., care va intra în cinematografele româneşti din 19 noiembrie,  nu e o "poveste"  - ci o cronică a anilor de rezistenţă în munţi: prima din trilogia care va continua cu fraţii Arnăuţoiu şi cu Elisabeta Rizea. Se impune să începem prin a stărui asupra acestui aspect, întrucât a fost şi este esenţial atât în geneza filmului, cât şi pentru corecta lui receptare. Preceptul că "arta nu copiază realitatea" a devenit de mult un truism. O operă epică (proză, piesă de teatru, dar mai ales scenariu cinematografic) preia materialul real şi-l ordonează conform propriilor sale criterii, în două scopuri: mai întâi, pentru a comunica sensul, semnificaţia, ideea obligatorie oricărui fapt artistic; apoi, pentru a comprima într-un format accesibil tot felul de evenimente răs... citeşte
  • Takers - personaje steril-complicate, dar acţiune bine orchestrată

    17.11.2010 Articol Takers - personaje steril-complicate, dar acţiune bine orchestrată Este un lucru de la sine înţeles: cum să empatizezi cu protagoniştii lui James M. Cain, cu fermecătorii super-duri aparent lipsiţi de orice scrupul din The Wild Bunch, cu spărgătorii din seria Ocean, din Le cerveau sau din Sept hommes d'or, ori din recentul Ca$h (ca să nu dau decât câteva exemple de heist movies care-mi vin pe loc în minte), dacă nu au substanţă umană, dacă dincolo de ticăloşia lor nu au şi un ceva aparte care să se cucerească, în pofida tuturor preceptelor morale? Filmul de cvasi-debut al lui John Luessenhop (care a mai făcut un singur film, acum zece ani, Lockdown - o dramă de conţinut) vrea să-şi construiască nişte personaje complexe şi convingătoare - vrea el multe, în fond... Vrea să spună o poveste semnificativă şi plină de neprevăzut, vrea să impună un stil, vrea s... citeşte
  • Cronică: Unstoppable

    10.11.2010 Articol Cronică: Unstoppable Pentru cinefilul versat şi cu ochi atent la noutăţi în materie de tehnică audio de ultimă generaţie nu mai e demult un secret că o vizită la cinema vine adesea la pachet cu sunetul asurzitor. Uneori funcţionează, iar efectele sonore bine realizate sunt hotărâtoare pentru atmosferă şi tensiune. Tony Scott, din nefericire, exagerează mult prea mult în noul său action Unstoppable/De neoprit, o experienţă cinematografică intensă care ar putea fi rezumată cu "te aşezi comod pe scaunul de cinema şi apoi... cineva îţi trage două palme peste urechi".Principalul atu al lui Unstoppable, o poveste despre încercările de a opri un tren de marfă plin cu substanţe inflamabile de la distrugerea unui întreg oraş, este accesibilitatea. Nimănui nu i-ar plăcea ca o "bombă de mărimea unui bloc" să se îndrepte... citeşte
  • PRIMA CRONICĂ: Harry Potter 7

    05.11.2010 Articol PRIMA CRONICĂ: Harry Potter 7 Există o expresie cât se poate de nimerită pentru a descrie aşteptatul Harry Potter şi Talismanele Morţii: Partea I, "liniştea dinaintea furtunii". Şi dacă liniştea arată aşa atunci murim de nerăbdare să vedem furtuna! Chiar dacă are un ritm mai lent decât părţile anterioare, Harry Potter 7 face toţi banii compensând lipsa acţiunii cu umor, tensiune şi multă, multă expresivitate. Personajele mult mai mature (adio hormonilor care transformă partea anterioară într-o melodramă dulceagă), ca şi consistentele vizite în lumea Încuiaţilor (adică a noastră) dau noii aventuri a lui Harry, Hermione şi Ron un aer exact cât trebuie de sumbru.După dezamăgitorul Harry Potter şi Prinţul Semipur, regizorul David Yates îşi lasă în sfârşit personajele să crească: un pericol de moarte pluteşte în aer, iar ce... citeşte
  • Cronică Millenium: The Girl Who Kicked the Hornet's Nest

    04.11.2010 Articol Cronică Millenium: The Girl Who Kicked the Hornet's Nest În condiţiile în care "Bărbaţi care urăsc femeile" fusese o reuşită incontestabilă, iar "Fata care s-a jucat cu focul" un eşec de râsul lumii, redresarea cu "Castelul din nori s-a dărâmat" apare cu atât mai surprinzătoare, cu cât aparţine aceluiaşi Daniel Alfredson, care compromisese partea secundă a trilogiei. Ce-i drept, acolo o mare parte din vină o purtase şi Jonas Frykberg, transpunând romanul lui Stieg Larsson într-un scenariu incoerent, pueril şi ilogic - spre deosebire de scriptul mult mai închegat al primului film, semnat de Nikolaj Arcel şi Rasmus Heisterberg. De data asta, ecranizarea e scrisă de Ulf Ryberg, care se vădeşte capabil să stăpânească bine materialul dramaturgic extras din carte - şi, pe de altă parte, însuşi Alfredson se descurcă mai onorabil, poate şi stimulat de s... citeşte
  • Cronică: Due Date/Sorocul

    04.11.2010 Articol Cronică: Due Date/Sorocul Proaspăt ieşiţi din mega-succesul financiar Marea mahmureală (în Statele Unite este cea mai de succes comedie cu ratingul R din istorie), regizorul Todd Phillips şi actorul Zach Galifianakis (plus un bulldog francez) l-au cooptat pe Robert Downey Jr. şi-au pus-o de o Marea mahmureală 1.5 (asta până la continuarea cu premiera la anul în iunie). Practic avem aceeaşi reţetă, doar că simplificată: două personaje pitoreşti şi drumul mare, căci unul dintre ele trebuie să ajungă la Los Angeles, la soţia sa care urmează să nască.Downey Jr. şi Galifianakis sunt la înălţime, iar Phillips (împreună cu alţi vreo trei scenarişti) le scoate în faţă o mulţime de aventuri, dar e ceva ce lipseşte din această aventură. Pe la jumătatea filmului îţi şi dai seama ce: nu-ţi pasă absolut deloc nici de ultra-org... citeşte
  • Cronică Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu

    01.11.2010 Articol Cronică Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu În iarna anilor 1975-76, la cineclubul Ecran Util, dând pentru prima oară ochii cu o masă de montaj pe 16 mm şi un coş cu ştraifuri de peliculă, unde Dana Ligia Ilin monta un filmuleţ, mi-am exprimat jinduirea de a avea vreodată la dispoziţie o masă şi un munte cât mai mare de cadre de tot felul, adunate absolut aleator din cât mai mult surse, ca să mă joc cu ele cum îmi trăsnea prin minte - la care Dana a remarcat că mulţi monteuri visează la aşa ceva... Intuitiv, redescoperisem spontan conceptul filmului de montaj în forma sa absolută, abstractă, pură - tip artă pentru artă. S-au făcut auzite în ultimele zile unele voci care se întreabă ce sens a avut ca Andrei Ujică să adune pur şi simplu imagini cu Nicolae Ceauşescu, fără nici un fel de accesorii din arsenalul filmului documentar: cad... citeşte
  • Cronică: Reţeaua de socializare

    01.11.2010 Articol Cronică: Reţeaua de socializare Reţeaua de socializare este despre oameni care se ceartă. Aceiaşi oameni datorită (sau din cauza) cărora ne "împrietenim" astăzi pe Facebook. Zorii celebrei reţele de socializare sunt exploraţi de David Fincher într-un film despre ambiţie, prietenie, trădare, idei geniale (sau "accidental" geniale) şi, într-o mai mică măsură, site-ul care a ajuns să ne facă să ne regândim viaţa socială.Deşi foarte bun, Reţeaua de socializare este sub Zodiac, filmul anterior al lui Fincher, la fel de "istoric", dar suficient de îndepărtat în timp pentru a te lăsa să te impregnezi cu atmosfera tensionat-lugubră a investigaţiei cazului celebrului criminal în serie. Reţeaua de socializare descrie evenimente petrecute din 2004 încoace şi apropierea temporală nu face decât să strice: ce rost are să vedem atâţia ... citeşte
  • Cronică My Joy

    27.10.2010 Articol Cronică My Joy Regizorul bielorus Serghei Loznitsa, fost realizator de documentare, a petrecut mai bine de un deceniu studiind vieţile altora, strângând o serie de poveşti din Rusia reală, pe care le- a prezentat în primul său lungmetraj, My Joy, film care a avut două poiecţii săptămâna trecută la Bucureşti; producţia ar putea fi catalogată ca un studiu fatalistic asupra spiritului uman, calat pe un road-movie cu o evoluţie spre distopie."Nu e un drum, este o direcţie, şi încă una blestemată", mormăie un delincvent vagabond în film. Cuvintele anticipează o disperare profetică. Ce a rezultat este o cronică despre intoleranţă şi despre instinctul de supravieţuire, care suprimă orice formă de umanitate. Un şofer tânăr se rătăceşte undeva în câmpia rusă. În drumul lui întâlneşte un veteran cu o poveste dram... citeşte
  • Cronică Tender Son: The Frankenstein Project

    25.10.2010 Articol Cronică Tender Son: The Frankenstein Project După ce în 2008 participa în competiţia pentru Palme d'Or cu filmul Delta, o poveste turnată în România, mai exact în lumea salbatică si labirintică a Deltei, Kornél Mundruczó a reintrat  în competiţia canneză anul acesta cu o poveste la fel de tenebroasă, Frankenstein Project, pe care a prezentat-o în România cu ocazia evenimentului Films de Cannes a Bucarest, săptămâna trecută. Miza filmului are o mai mare greutate decât povestea croită în jurul ei; similară celei din romanul lui Mary Shelley, de la care împrumută o parte din titlu, subiectul filmului Tender Son: Frankenstein Project se învârte în jurul acelora ce creează monştri faţă de care nu-şi asumă responsabilitatea. Producţia de faţă se plaseaza valoric sub drama Delta. Nu pentru că Mundruczó (varianta ungurească pentru Mândruţă, ... citeşte
  • Demon: Un horror cu morală

    23.10.2010 Articol Demon: Un horror cu morală Se pare că există şanse ca declinul atât de dezamăgitor şi greu explicabil din ultimii ani al lui M. Night Shyamalan să cunoască şi un revers. Omul a pus la cale, în calitate de producător şi autor al povestirilor de bază, proiectul unui ciclu de filme fantastice şi horror intitulat The Midnigth Stories, lansat cu actualul Devil, în care recunoaştem panşantul spre mystic fantasy al autorului - ceea ce nu e rău deloc, de vreme ce asigură şi o doză de conţinut filmului. În plus, realizatorii săi propriu-zişi reuşesc să ofere un produs mult mai coerent logic şi stilistic decât recentele Lady In the Water, The Happening şi, vai, The Last Airbender.Pornind de la povestirea schiţată de M. Night Shyamalan, Brian Nelson a construit un scenariu profesionist, în genere bine structurat şi cu un grad ... citeşte
  • Cronică: Greu de pensionat

    20.10.2010 Articol Cronică: Greu de pensionat Acţiune cu moşnegei, cam aşa ai putea descrie RED (acronim de la Retired - Extremely Dangerous), deşi Bruce Willis mai are vreun deceniu până la acest statut. În orice caz, cei patru actori principali au vârste între 50 şi 70 şi ceva de ani, aşa că, dacă-i gândeşti ca un întreg, s-ar putea să avem de-a face cu cel mai mortal (la propriu şi la figurat) erou de vârsta a treia din istoria recentă a filmelor de acţiune. Şi să rămână aşa, dacă nu insistă Clint Eastwood să facă un action în care să omoare de unul singur toţi răii...Bruce Willis, Helen Mirren, John Malkovich şi Morgan Freeman stau dovadă că "găina bătrână face ciorba bună". Bine, ajutată de un scenariu imprevizibil, glumiţe ataşante şi entuziasm, toate puse laolaltă cu Mary-Louise Parker, care ar trebui să mai lase serialul Weeds... citeşte
  • Cronică Enter the Void

    19.10.2010 Articol Cronică Enter the Void Enter the Void, transpunerea pe ecran mare a stării halucinogene, unul dintre cele mai hipnotice, şocante şi memorabile filme care au rulat de-a lungul timpului în competiţia canneză, se proiectează, chiar în aceste momente, la Bucureşti, în cinema Studio. Este singurul film adus de organizatorii evenimentului Les Films de Cannes à Bucarest dintr-o ediţie anterioară a Cannes-ului, adică din 2009, iar motivul constă tocmai în inefabilul filmului. Producţia îţi induce o stare psihedelică, culorile sunt radiante, fluorescente, imaginile sunt pulsatile, în flash-uri, suprafeţele par să tremure, ai însuşi sentimentul distorsionării timpului, deşi eşti simplu spectator care nu a intrat în sală după un joint. Cu toate acestea, nu vei considera filmul 100% inovator, mai ales dacă ai văzut Irrév... citeşte
  • Cronică Eat Pray Love

    17.10.2010 Articol Cronică Eat Pray Love Sarcina ecranizărilor are întotdeauna problemele ei, în primul rând în planul dublei fidelităţi: faţă de sursa literară şi faţă de rigorile cinematografice. Lucrurile se complică gradual atunci când e vorba de o carte de non-ficţiune... şi (auto)biografică pe deasupra... ba chiar, povestind viaţa unei persoane contemporane cu noi... şi, în plus, care s-a vândut aşa de bine (cartea, nu persoana), încât nu prea ai loc de-ntors: vrei, nu vrei, trebuie să urmezi firul poveştii (de viaţă), că altfel îţi sare lumea-n cap şi adio box-office. Nu încape nici o îndoială că şi Elizabeth Gilbert şi-a spus la un moment dat, la fel ca atâţia alţii, "viaţa mea e un roman" - şi, spre cinstea ei, s-a şi apucat să-l scrie. Neavând eventualul privilegiu de a cunoaşte materialul iniţial decât prin intermediu... citeşte
  • Cronică Millenium: The Girl Who Played With Fire

    17.10.2010 Articol Cronică Millenium: The Girl Who Played With Fire Spuneam, în analiza filmului Millenium: The Girl with the Dragon Tattoo, că una dintre neîmplinirile de ordin structural ale filmului (în linii mari, stufos, dezlânat şi nu foarte logic, dar compensând prin intensitate, stil şi originalitate) consta în abandonarea prematură a subplotului cu Nils Bjurman, tutorele violator al eroinei. În episodul al doilea, lucrurile par să se îndrepte oarecum, de vreme ce respectiva intrigă secundară este recuperată chiar de la început. Par numai, am spus, fiindcă şi de astă dată povestea cu Bjurman se termină brusc şi fâsâit - dând semnalul unui grandios rateu pe toate planurile.Deşi atât de populară, trilogia regretatului Stieg Larsson rămâne, totuşi, doar un grupaj de romane poliţiste pe cât de isteţe, pe atât de redundante şi logoreice, şi nici transpu... citeşte
  • Cronică Legende din regatul bufniţelor

    07.10.2010 Articol Cronică Legende din regatul bufniţelor Ochiul adult va remarca partea tehnică absolut spectaculoasă - adâncimea şi acurateţea imaginii 3D, textura deosebită a penajului eroilor, mimica aproape umană a păsărilor, cu păstrarea totodată a comportamentului specific bufniţelor, diversitatea exemplarelor computer generated, secvenţele de luptă impresionante - chiar dacă sunt animate şi au loc între bufniţe; adultul va căsca, însă, de multe ori - deoarece povestea e pentru copii, iar poantele nu prea au forţa să ne mişte muşchii feţei într-un râs copios. Însuşi mesajul filmului, acela că în fiecare din noi este un erou ce aşteaptă să fie descoperit, va anima un public preadolescentin, efectul asupra publicului matur fiind cel mult captarea bunăvoinţei pentru urmărirea până la final a poveştii. Zack Snyder a vrut, după cum a declarat... citeşte
  • Piranha 3D

    29.09.2010 Articol Piranha 3D E întotdeauna o plăcere să o revezi pe Elisabeth Shue, iar faptul că Piranha 3D o accesorizează pe frumoasa de 46 de ani (deşi nu i-ai da o secundă peste 35) cu valuri de sânge chiar nu strică deloc. Blondele arată bine în roşu, nu-i aşa?Printre atâţia dinţi, Piranha 3D este o distracţie ultra-exagerată, în care un cârd de americani doritori să se bălăcească în vacanţa de primăvară se lasă hăcuiţi cu voluptate de un banc de piranha preistorici, eliberaţi de un cutremur din străfundurile pământului. Sânge cât cuprinde, trupuri eviscerate, franjuri de carne şi ţipete asurzitoare vor domina ecranul timp de zeci de minute, asta după ce Alexandre Aja filmează cu aceeaşi voluptate sâni, posterioare şi pătrăţele, un motiv în plus pentru CNC să-i dea acestei "aroganţe" ratingul de interzis minoril... citeşte
  • Mar Nero - Un debut bine intenţionat...

    17.09.2010 Articol Mar Nero - Un debut bine intenţionat... Nu întâmplător, la conferinţa de presă a filmului Marea Neagră s-a insistat mai mult asupra aspectelor de ordin politico-social ale acestei coproducţii nu tocmai recente (premiera românească a aşteptat doi ani, producătoarea Ada Solomon dorind s-o facă numai când dispunea de toate resursele de timp, energie şi bani necesare unei lansări adecvate). Filmul de debut în zona de ficţiune al tânărului documentarist italian Federico Bondi porneşte de la o întâmplare adevărată (empatia şi solidaritatea dintre bunica lui şi tânăra ei îngrijitoare româncă), de sens totalmente opus valului de prejudecăţi antiromâneşti din Italia şi alte ţări vest-europene. Puternic impresionat de relaţia pozitivă atât de specială dintre bătrâna italiancă severă şi devotata ei angajată la domiciliu, Federico Bondi a ţ... citeşte
Articole 1301 - 1320 din 1595
jinglebells