Cronică

  • Cronică: An Education

    17.03.2010 Articol Cronică: An Education O puştoaică de liceu (Carey Mulligan) şi un tip la vreo 40 sunt protagoniştii acestei lecţii de viaţă nominalizate de trei ori la Oscar. Chiar dacă îi vei reproşa filmului previzibilitatea (cum s-ar putea termina bine lucrurile când "el" este interpretat de mierosul, duplicitarul Peter Sarsgaard?), An Education are parte de câteva interpretări la marele fix, iar eroina, Jenny, dovedeşte o maturitate pe care, dacă nu ţi-ai dori-o ţie, sigur ai aprecia-o la cel mai bun prieten.Sunt anii '60 în Londra. Elevă la o şcoală de fete, Jenny este mult prea deşteaptă şi are visuri mult prea mari pentru a ţine ritmul cu suburbia în care trăieşte şi unde nu se întâmplă niciodată nimic. Între interminabile traduceri din latină şi lucrări la literatură, Jenny îşi doreşte mult-mult mai mult, iar David (Sa... citeşte
  • Cronică: Circul vesel

    17.03.2010 Articol Cronică: Circul vesel Dacă ai văzut vreodată vreo reprezentaţie de circ ai toate şansele să-i iubeşti pe Carol şi Mina Zdebschi, protagoniştii documentarului Circul Vesel. Fără a se vrea o trecere în revistă a istoriei circului în România, iniţiativa regizorului Claudiu Mitcu este mult mai intimă şi ataşantă: este povestea UNUI circ, de fapt a circului Globus, administrat de familia Zdebschi şi al cărui nume a fost "împrumutat" de comunişti pentru a denumi ulteriorCircului de Stat.La 84 şi 75 de ani, Carol şi Mina Zdebschi au o ditamai tolbă de poveşti, iar în spatele ridurilor şi-al formelor mai generoase ca în tinereţe Claudiu Mitcu te ajută imediat să vezi acrobaţii de altădată cu imagini de arhivă şi cu fotografii din colecţia personală a familiei. Din 1922, când tatăl lui Carol, Toma Zdebschi, a adus primu... citeşte
  • The Hurt Locker: în pielea unor oameni care îşi riscă viaţa

    09.03.2010 Articol The Hurt Locker: în pielea unor oameni care îşi riscă viaţa Atenţie, articolul conţine unele spoilere! The Hurt Locker, cu acţiunea în Irak (deşi filmările au avut loc în Iordania), face portretul unor soldaţi americani - nu oricare, ci aceia care au una dintre cele mai primejdioase misiuni din lume:  a dezamorsa bombe. Atunci când un sergent nou, James (Jeremy Renner), preia comanda unei unităţi super-antrenate de pirotehnişti (după ce fostul sergent murise încercând să dezamorseze o bombă artizanală), îşi surprinde subalternii - pe Sanborn (Anthony Mackie) şi Eldridge (Brian Geraghty) - prin decizii care îi aruncă în lupta urbană de gherilă. Ei vor înţelege în curând că bravura noului lider vine dintr-o lipsă de discernământ care îi pune pe toţi în pericol. Aşa că un conflict între membrii echipei e inevitabil. James este un entuziast al adrenal... citeşte
  • Cronică Alice în Ţara Minunilor

    05.03.2010 Articol Cronică Alice în Ţara Minunilor Una dintre cele mai fascinante poveşti ale tuturor timpurilor - Alice în Ţara Minunilor - ajunge pe marile ecrane din România în format 2D, 3D şi 3D IMAX, de vineri, 5 martie. Inspirat de cartea lui Lewis Caroll, filmul este regizat de Tim Burton, sub egida studiourile Walt Disney Pictures. Abordarea este, cum ne-am aşteptat, inedită.Alice (Mia Wasikowska) nu mai este un copil, ci o tânără de 19 ani, în pragul căsătoriei, prin urmare într-o etapă următoare poveştii lui Lewis Carroll. Aflată cu mama ei la o petrecere unde înţelege că urmează să fie cerută în căsătorie de un bărbat bogat - îngâmfatul şi, în acelaşi timp, plicticosul Hamish Ascot (Leo Bill) - Alice fuge chiar la momentul jurămintelor, urmărind un iepure cu jachetă şi ceas de buzunar (vocea lui Michael Sheen). Iepurele Alb spu... citeşte
  • CRONICĂ: Micmacs

    25.02.2010 Articol CRONICĂ: Micmacs La cinci ani de la O logodnă foarte lungă şi la aproape zece de la celebrul său Amélie, Jean-Pierre Jeunet revine la stilul binecunoscut într-o comedie care-ţi va merge direct la inimă. Chiar dacă nu înţelegi nimic din titlu, Micmacs (sau Micmacs à tire-larigot, ceea în româneşte s-ar traduce, destul de exact, "mişmaşuri din belşug") este o comedie cu suflet, umor, poezie şi un mesaj emoţionant, o combinaţie destul de rară prin cinematografele noastre, aşa că nu rata noua aventură a lui Jeunet.O mină explodează în inima deşertului marocan şi, decenii mai târziu, un glonte rătăcit i se înfige în creier... E clar, Bazil (Dany Boon) nu prea are noroc cu armele. Primul incident l-a lăsat orfan, al doilea l-ar putea lăsa mort în orice clipă. La ieşirea din spital, rămas fără slujbă şi locuinţă... citeşte
  • CRONICĂ: Bal/Honey

    23.02.2010 Articol CRONICĂ: Bal/Honey Lider absolut al palmaresului Berlinalei (vezi aici toţi câştigătorii), Bal/Honey a fost marea surpriză pentru jurnaliştii care se aşteptau ca How I Ended This Summer să câştige Ursul de Aur. Juriul condus de Werner Herzog a premiat (chiar de două ori) şi filmul rusului Aleksei Popogrebsky, dar a ales ca mare laureat povestea lui Yusuf, piciul de doar şase anişori (interpretat excelent de debutantul Bora Altaş).Filmul extrem de vizual (şi în acelaşi timp, într-un logic echilibru, tăcut) al lui Semih Kaplanoglu este şi finalul trilogiei sale inverse, începută în 2007 cu Yumurta/Egg şi continuată în 2008 cu insuportabil de lentul Sut/Milk, prezentat în competiţia festivalului de la Veneţia. Dacă în Sut vedeam un Yusuf adolescent mâncând rodii sau intrând şi ieşind dintr-o mină minute în şir... citeşte
  • CRONICĂ: Shahada

    17.02.2010 Articol CRONICĂ: Shahada Vestea bună este că Eu când vreau să fluier, fluier se află în continuare pe primul loc în topul criticilor centralizat de Screen Daily, după cele două filme din competiţie proiectate ieri. Vestea mai puţin bună este că acest detaliu nu contează pentru juriul condus de Werner Herzog şi vestea şi mai puţin bună este că Shahada, debutul în lungmetraj al regizorului afgano-german Burhan Qurbani, i-ar putea locul "fluierului", cu melanjul său de dramă bine condusă şi mesaj social exact pe gustul Berlinalei.La doar 30 de ani, Qurbani reuşeşte un film curat şi intens, despre vieţile a trei tineri musulmani din Berlin (deci "joacă acasă"), ale căror poveşti întreţesute, cu trimiteri evidente la Crash-ul lui Paul Haggis, devin un fel de îndrumar întru găsirea drumului drept, strâmt şi extrem de u... citeşte
  • CRONICĂ: Shutter Island

    16.02.2010 Articol CRONICĂ: Shutter Island Martin Scorsese ne ia încă o dată ochii, de această dată cu spectaculosul şi intensul său Shutter Island, pentru care Leonardo DiCaprio ar toate şansele să pună mâna pe o nominalizare la Oscar în 2011. DiCaprio este Teddy Daniels, un US Marshall trimis la începutul anilor '50 pe insula Shutter, unde se află un penitenciar-sanatoriu pentru criminali cu grave boli mentale, pentru a descoperi circumstanţele dispariţiei unei paciente dintr-o rezervă cu ferestre zăbrelite şi zăvorâtă pe dinafară. Însoţit de partenerul său Chuck (Mark Ruffalo), Daniels se va lovi de reticenţa personalului condus de doctorii Cawley (Ben Kingsley) şi Naehring (Max von Sydow), ca să nu mai punem la socoteală batalioanele de "pacienţi" periculoşi, dar şi furtuna care loveşte insula Shutter, îi distruge gardurile ele... citeşte
  • CRONICĂ: Eu când vreau să fluier, fluier

    14.02.2010 Articol CRONICĂ: Eu când vreau să fluier, fluier Eu când vreau să fluier, fluier, lăudabilul debut în lungmetraj la lui Florin Şerban, a avut ieri lansarea la festivalul de film de la Berlin (poţi citi aici câteva din reacţiile presei străine). Avem un motiv de bucurie: nu numai că acesta este primul film regizat de un român inclus în competiţia Berlinalei în ultimii 17 ani, dar este şi unul dintre cele mai bune debuturi româneşti ale deceniului. În centrul atenţiei este Silviu (debutantul George Piştereanu), un puşti de 18 ani deţinut într-un penitenciar pentru delincvenţii juvenili. Silviu mai are doar câteva zile până la eliberare, dar aceste zile se transformă într-o adevărată veşnicie când fratele lui mai mic, Marius (Marian Bratu, copilul din Lampa cu căciulă), îl vizitează pentru a-i spune că mama lor a venit în ţară şi are de gân... citeşte
  • CRONICĂ: A Woman, A Gun And A Noodle Shop

    14.02.2010 Articol CRONICĂ: A Woman, A Gun And A Noodle Shop Zhang Yimou, regizorul celebru pentru Red Shoghurm/Sorgul roşu (Ursul de Aur în 1987) sau pentru mai recentele şi extrem de vizualele Hero şi Casa săbiilor zburătoare), se întoarce în perioada sa favorită din istoria Chinei, perioada imperială, pentru a traduce "pe chinezeşte" primul film al fraţilor Coen, thriller-ul comic Blood Simple.A Woman, A Gun and A Noodle Shop (adică Femeia, pistolul şi... hanul cu tăiţei) nu ar trebui să aibă nimic de-a face cu competiţia unui festival ca Berlinala, dar să zicem că este "filmul care n-ar fi trebuit să fie" din 2010. De o lejeritate absolută, o comedie de epocă pe care o înghiţi greu dacă intri în sala de cinema aşteptându-te la un film de festival (poate unul de comedie, cum e cel lansat la Cluj anul trecut), WGNS preia mai toate elementele din B... citeşte
  • CRONICĂ: Portretul luptătorului la tinereţe

    12.02.2010 Articol CRONICĂ: Portretul luptătorului la tinereţe La finalul Portretului luptătorului la tinereţe e scris: "dedicat celor dedicaţi". Formularea este inspirată şi atrage atenţia pe de o parte asupra destinelor exemplare ale protagoniştilor, care şi-au dat vieţile pentru un vis, pe de alta asupra dificultăţii de a rezista la acest film lung (2 ore şi 43 de minute) fără să fii pasionat de subiect.Debutul în lungmetraj al lui Constantin Popescu Jr. (acesta a mai terminat între timp filmările la Principii de viaţă, cu Vlad Ivanov în rolul principal) spune povestea partizanilor din gruparea lui Ion Gavrilă Ogoranu (Constantin Diţă, a debutat în scurtmetrajele lui Corneliu Porumboiu), un luptător anti-comunist din zona Făgăraşului şi unul dintre extrem de puţinii care au reuşit să reziste în munţi timp de decenii în ciuda avalanşelor de soldaţi... citeşte
  • CRONICĂ: From Paris with Love

    03.02.2010 Articol CRONICĂ: From Paris with Love După ce a dat lovitura cu Taken şi a arătat că lui Liam Neeson, la 50 de ani, îi şade foarte bine lângă Sylvester Stallone şi Arnold Schwarzenegger, Pierre Morel a fugit în Statele Unite doar pentru a se reîntoarce la Paris. Probabil că lui Morel (ca şi lui Roland Emmerich) nu-i plac treburile neterminate, pentru că numai de dragoste n-are Parisul parte în From Paris with Love, ci de împuşcături, explozii şi atentate teroriste cu nemiluita.Nu te aştepta la mari revoluţii în acest nou action al lui Morel, despre care se spune deja că este noul John Woo, dar fără să greşeşti te poţi aştepta la tupeu, explozii şi, în ciuda unor rezolvări de situaţii care n-au nicio legătură cu verosimilul, la o mulţime de surprize. Dacă John Travolta nu are nicio problemă cu filmele de acţiune, o surpriză plă... citeşte
  • CRONICĂ: Sus, în aer, filmul de criză

    01.02.2010 Articol CRONICĂ: Sus, în aer, filmul de criză Primul film de mega-criză dat de Hollywood de la problemele apărute în sistemul financiar american (şi nu numai), Up in the Air este un îngrijorător (şi în acelaşi timp optimist) melanj de dramă, comedie şi satiră, pe care un cinefil l-ar putea pune pe acelaşi raft cu American Beauty, fără ca acest al treilea lungmetraj al lui Jason Reitman să aibă chiar greutatea şi consistenţa cvintuplului oscarizat al lui Sam Mendes.George Clooney este Ryan Bingham, un campion al neimplicării, care-şi petrece imensa majoritate a zilelor departe de casă, dând afară angajaţii companiilor aflate în programe de restructurare. Nelegat de nimic, Bingham domneşte peste un regat al vremelnicului, schimbătorul şi volatilul imperiu al companiilor aeriene, al hotelurilor unde petreci doar o noapte şi de unde pleci... citeşte
  • Cronică Nine

    28.01.2010 Articol Cronică Nine Cum să fii, ca să-ţi imaginezi că poţi face un remake după Otto e mezzo? Mai ales când, acum treizeci şi ceva de ani deja, Bob Fosse a făcut - ATENŢIE! - nu un remake (ştia el ce ştia!), ci o "replică", o reabordare a temei şi subiectului într-o formulă altminteri originală şi (lucru esenţial) foarte personală. Fără a se ridica nici pe departe la înălţimea capodoperei originale (lucru pe care, cu deplin bun-simţ, nici măcar nu şi-l propunea), excelentul All That Jazz şi-a ocupat onorabil locul în istoria filmului universal, oferind o lecţie irepetabilă (validă, eventual, în cazul altor producţii referenţiale de acelaşi tip) despre cum te poţi raporta la o mare sursă de inspiraţie, cu decenţă şi demnitate - nu ca un epigon, şi fără să te faci de râs. Nu e deloc surprinzător că exemplele au... citeşte
  • Prima cronică The Book of Eli

    27.01.2010 Articol Prima cronică The Book of Eli Fraţii regizori Allen şi Albert Hughes se folosesc de un SF ca să spună o poveste cu puternice implicaţii religioase, dar convenţia pe care ne cer s-o acceptăm şi schimbarea registrelor filmului sunt de-a dreptul greu de înghiţit. Am reflectat după fiecare film post-apocaliptic, cu universuri distopice sau cu dezastre, la cât de rău putem ajunge - din neglijenţă faţă de planetă sau din cauza unor experimente scăpate de sub control, ori în urma unui război nuclear; dar de data aceasta suntem scuturaţi de guler cu Biblia în mână. Nu un pumnal al timpului care să salveze lumea, nici un vaccin pentru stoparea pandemiei de zombi, ci...  Biblia. Un obiect înrădăcinat într-un context atât de real, de palpabil, încât transmutarea într-un univers SF devine cel puţin disconfortantă, dacă nu - pe alo... citeşte
  • Un debut măcar onorabil - Cirque du Freak: The Vampire's Assistant

    20.01.2010 Articol Un debut măcar onorabil - Cirque du Freak: The Vampire's Assistant S-a petrecut un fenomen ciudat: pe nesimţite, filmul a început să mă fure - mai ales cu ajutorul replicilor comice, de un haz isteţ şi autentic. Pentru ca acum, chiar fără a-i fi devenit fan, să mărturisesc să-i aştept destul de curios inevitabilul sequel. Harry Potter m-a dezamăgit din două motive. Pe de o parte, prea se ia în serios. Pe de alta, ignoră cu insolenţă relaţia dintre planul fantastic (magic) şi cel real(ist). Nu poţi să propui un neam de vrăjitori ce vieţuiesc printre noi, apoi să-i izolezi în şcoala lor cu internat şi să-ţi faci de cap acolo cu ei, ca şi cum lumea din jur nici n-ar mai fi - nu se face; se pierde tocmai starea de real obligatorie pentru validarea tuturor produselor non-realiste, de la Un chien andalou şi La Cantatrice chauve, până la 2001: A Space Odyssey ş... citeşte
  • Jigsaw + Rambo + Hannibal: Law Abiding Citizen

    10.12.2009 Articol Jigsaw + Rambo + Hannibal: Law Abiding Citizen Sunt un anarhist.Consider că nesupunerea civică, acţiunile anarhice, actele de a-ţi face singur dreptate sunt măsurile de ultimă instanţă ale corecţiei sociale - atunci când toate căile democratice au fost epuizate. În ultimă instanţă, justiţia de facto o bate pe cea de jure - sau, altfel spus, spiritul legii are întâietate asupra literei.De aici porneşte premisa filmului Law Abiding Citizen (tradus la noi destul de inspirat - mare minune! - prin Motivat pentru a ucide). Unui cetăţean oarecare, cu respect faţă de lege, tâlharii îi violează şi ucid fetiţa şi nevasta - iar justiţia nu poate accede dincolo de un compromis ridicol (conform uneia dintre cele mai mari hibe ale sistemului juridic american - uzanţa acelor infame "agreements": pledez vinovat, şi tu te simţi şi eşti băiat de comitet... citeşte
  • Cronica Cealaltă Irina - un altfel de minimalism

    10.12.2009 Articol Cronica  Cealaltă Irina - un altfel de minimalism Prin temă şi subiect, filmul se aşază cel mai firesc alături de Francesca lui Bobi Păunescu şi Schimb Valutar al lui Nicolae Mărgineanu - alte două drame despre visele spulberate ale românilor atraşi de un iluzoriu Eldorado transfrontalier. Dacă, însă, în cele două cazuri citate poveştile se consumau aici, emigrarea rămânând doar un ţel ce începea să se concretizeze abia spre final, scenariul scris de Ileana Muntean, Mircea Stăiculescu şi Andrei Gruzsniczki include (deşi in absentia) şi perioada de şedere în străinătate, încununată printr-o crudă ironie cu tragicul deznodământ propriu atâtor naivi căzuţi în plasa firmelor-fantomă. Dar nici asta nu schimbă prea mult lucrurile - căci, finalmente, atât permanent-prezenta societate românească (cu băşcălia ei tradiţională şi noua apetenţă pen... citeşte
  • Cronică filmul Concertul

    20.11.2009 Articol Cronică filmul Concertul Cel puţin de două-trei ori pe parcursul Concertului, am constatat că pierdusem secvenţe importante, pur şi simplu fiindcă nu mă puteam desprinde de altele, anterioare - mă puseseră pe gânduri, sau mă urmărea încărcătura lor emoţională, sau efectiv încă mai continuam să le analizez, cu savoare, realizarea profesională; şi mi-era clar că va trebui să revăd filmul cel puţin o dată.Radu Mihăileanu are ştiinţa şi arta de a te purta din surpriză în surpriză, pornind de la ceea ce pare o mică farsă în contextul mafiocraticei Rusii postcomuniste, pentru a evolua treptat spre o dramă cu accente comice irezistibile, cea a unei confluenţe multiculturale, în condiţiile Europei zilelor noastre.Exponent el însuşi al multiculturalismului (nu întâmplător cam toate filmele sale abordează, în măsuri diferi... citeşte
  • Soţia călătorului în timp - un SF super-soft

    08.11.2009 Articol Soţia călătorului în timp - un SF super-soft *** ATENTIE!!! Conţine spoilere! ***Problema cu filmele science-fiction în general, şi cu cele ale ultimelor decenii în special, e că eludează un dat elementar: oricât o fi el de "ştiinţific" (mai adecvat ar fi să spunem "speculativ") şi de"fantastic" (sau, în acelaşi spirit, "ficţional"), SF-ul se ocupă, totuşi, de oameni - de la nivelul celor mai intime şi particulare probleme ale individului, până la scara macro a întregii omeniri - lucru firesc, doar e o formă de artă; atâta doar că o face cu ajutorul mijloacelor sale specifice - cele pe care, aşa cum reiese din cele de mai sus, prefer să le definesc ca aparţinând ficţiunii speculative.Un alt unghi de abordare relevant în cazul de faţă este acela al dihotomiei între hard- şi soft-SF: primul, reprezentat de personalităţi ca Arthur C. C ... citeşte
Articole 1361 - 1380 din 1595
jinglebells